E un subiect, din pacate, la moda. Zic de discriminarea si vesnica neintegrare a minoritatilor de tot soiul. Tiganii “ am vazut cand a scris Irina “ au starnit un mare iures, si niciunul dintre comentatori nu si-a negociat pozitia, ceea ce nu ma mira.
Dar orice alt subiect legat de minoritati e capabil sa starneasca asemenea pasiuni furioase. Minoritatea LGBT, cum face cate-o miscare de marketing mai indrazneata, cum apare nebunia. Unii le iau apararea, altii au un dinte contra, taberele se confrunta si nimeni nu-si schimba punctul de vedere.
Pe mine, sincer va spun, ma enerveaza povestea asta. Ma enerveaza pentru ca mi se pare ca e unul dintre punctele de maxim retard ale unei societati care, cu bunele si cu relele ei, ar vrea totusi sa priveasca spre viitor. Ma enerveaza pentru ca, atunci cand vine vorba de minoritati, aproape de fiecare data, nimeni nu are si nu poate avea dreptate. Nici cei care apara, nici cei care contesta. Ma enerveaza, pur si simplu, pentru ca inca se mai discuta despre asa ceva, in anul 2011.
De ce, totusi, m-am apucat sa scriu despre un subiect pe care se pare ca il detest cu toata fiinta? Ei bine, in speranta ca ma voi face inteles si ca macar cativa cititori vor pricepe, odata pentru totdeauna, unde e buba si de ce problemele de genul acesta nu au rezolvare, de ce razboiul asta e nedrept si ambele tabere sunt in eroare.
E orbitor de simplu
Nu exista minoritati. Exista doar indivizi. X si Y si Z, care trebuie sa respecte un singur sistem de legi, acelasi pentru toata lumea. Oare cand vom inceta sa mai tratam oamenii in stilul asta medieval, en-grosist, care a facut atata rau?
O sa ma refer la problema tiganilor, pentru ca a fost recent dezbatuta aici. Irina e suparata pe compatriotii ei rasisti, acuzand nedreptatea celor care ar vrea sa se ia masuri speciale impotriva tiganilor. Dar ea, deja, a facut o greseala enorma: a acceptat sa joace tocmai dupa regulile unui joc in care rasismul exista.
Si a mai facut ceva inacceptabil:
A acceptat sa vorbeasca despre tigani ca despre un grup omogen, care isi interpoleaza calitatile si defectele, la gramada, cu fiecare dintre membrii sai. Sustinand egalitatea, ea “ si majoritatea celor care promoveaza astfel de cauze “ da deja minoritatii tiganesti o atentie inutila, pentru ca egalitatea intre cetateni, indiferent de religie, sex, rasa si nationalitate este deja legiferata in majoritatea statelor democratice. Ea face asta sub pretextul ca s-ar atenta la aceasta egalitate si, din punctul asta de vedere, poate fi scuzabila.
Insa, in acelasi timp, intentia ei buna provoaca frustrare in randul celor care se autointituleaza majoritate “ pe ei nu-i apara nimeni, lor nu le iarta nicio instanta sociala pacatele. Nu mai suntem pe vremea abolitionismului sau a tulburarilor antisemite. Regula a fost impusa deja in majoritatea statelor lumii “ minoritatile pot merge pe propriile picioare, dar s-au invatat sa fie carate in scaunul cu rotile.
De fapt, observati, majoritatea si minoritatea vor exact acelasi lucru: egalitate intre grupurile lor sociale. Numai ca au viziuni diferite asupra ei. Si, gata, cercul vicios este inchis, nu mai iesim niciodata din dansul.
Subiectul ar trebui desfiintat
Cei care promoveaza corectitudinea politica s-ar fi ocupat mai bine de asta, pentru ca mi se pare mult mai daunator sa vorbesti de žafro-americani, ca si cum ar fi toti la fel, decat sa-i spui afro-americanului negru
Ce vreau sa spun este urmatorul lucru: drepturile unui grup social, minoritar sau nu, se castiga in masa, dar se aplica individual. Ori, din acest moment, eu nu vreau sa mai aud de minoritati. Exista doar indivizi si state. Din clipa in care este egal cu mine conform Constitutiei, tiganul X se supune acelorasi legi. Daca tiganul X incalca legea, va plati, la fel ca mine.
Nu vreau sa fie judecat mai aspru, cum nu vreau sa-i fie luata apararea sub diverse pretexte socio-cultural-economice. Nu ma intereseaza in niciun fel ca inca o mie de tigani au furat: dreptul penal este strict individual, vorbim de o mie de infractori diferiti, nu de o comunitate sociala de infractori. Daca din 1000 de tigani, 999 sunt infractori, tot nu avem dreptul sa vorbim despre o minoritate cu apucaturi infractionale, pentru ca riscam sa judecam pe nedrept un om.
Statul roman, ca si cel francez in ultima vreme, ca si cel italian in urma cu vreo cativa ani, a incercat sa rezolve žproblema romilor. Evident ca nici el, nici celelalte nu au putut si nici nu o sa poata, pentru ca vor sa trateze cu un grup care nu are si nici nu poate avea statut juridic unitar, cata vreme cetatenii UE sunt egali.
Dar mai stiti celebra parabola a snopului de nuiele?
Nu poti sa-l rupi cata vreme ele sunt legate, dar fiecare in parte, scoasa din snop, poate fi rupta. Cam asa si statele: daca incercau sa rezolve o suta de mii de probleme, o suta de mii de dosare, fie ele penale sau de asistenta sociala, fiecare pe numele cate unei persoane, probabil ca ar fi reusit. Un tigan a furat, se va duce la inchisoare. Altul a cersit, primeste amenda.
Altul nu are de munca, trebuie trimis sa invete. Fiecare din ei are impozite de platit si, daca nu o face, nu poate primi sprijinul statului. Scoala este obligatorie “ si se stie ca multe din probleme pleaca de la lipsa educatiei “ insa respectarea acestei obligatii trebuie asigurata de stat. Daca statul este slab, sa faca bine sa se intareasca, nu sa dea vina pe o minoritate a sa.
Tendintele xenofobe sunt in firea omului si nu apar intamplator. Ura Europei fata de evrei, de la sfarsitul secolului XIX si pana la al Doilea Razboi Mondial, a pornit in acelasi fel: evreii aveau un statut social aparte, dubla lor apartenenta etnica le permitea o egalitate de sanse foarte avantajoasa. Astfel, obtineau profituri frustrante pentru restul cetatenilor.
Deranjant?
Posibil. Solutia ar fi fost simpla: impozitarea corecta a fiecarui evreu, asa incat priceperea lor de a face bani sa lucreze si in favoarea statelor adoptive. Insa minoritatea evreiasca si-a aparat dreptul de a se imbogati, in fata unor state slabe si corupte, pana cand iritarea maselor a devenit fatala. Nemernicia istoriei a vrut ca tocmai poporul ales, unul dintre cei mai constanti promotori ai inegalitatii intre neamuri, sa cada victima xenofobiei. Daca legile s-ar fi aplicat individual si egalitatea intre cetatenii unui stat ar fi fost mai precisa, cu siguranta ca milioane de vieti ar fi fost salvate.
La fel si acum: cata vreme statele accepta existenta minoritatilor ca structuri supraindividuale, membrii acestor minoritati vor percepe situatia ca datatoare de drepturi suplimentare, iar legile comunitatii minoritare vor fi considerate mai importante decat legile statului. Doar asta ii da minoritatii forta si coeziune, nu? Majoritatile, inerte in cea mai mare parte a timpului, vor exploda din cand in cand. Taberele, cum am spus, nu se pot impaca, pentru ca joaca dupa reguli diferite.
Daca, in schimb, am refuza sa mai gandim situatia in termeni de masa, lucrurile ar fi mult mai simple. Aparand un grup sau acuzand un grup, e totuna: il expunem razbunarii si ne expunem violentei. Xenofobia este interzisa si este rea, dar e degeaba, cata vreme patriotismul este promovat “ ori cum sa-ti iubesti tara si poporul fara sa dispretuiesti alte natii? A
fectiunea si antipatia noastra, dragostea si ura sunt in noi si sunt firesti. O putem promova pe prima in defavoarea celei de-a doua, dar ele trebuie, in primul rand, sa ramana in forma lor naturala, adica sa se adreseze indivizilor, nu grupurilor. Minoritatile sau majoritatile isi au locul numai in anuare statistice, nu in sufletele noastre.
